Pe valea superioară a pârâului Secu se deschide o depresiune subcarpatică largă, însorită, cu multe poieni şi foarte prielnică vieţii pustniceşti. Valea aceasta bogată în păduri seculare de fag şi conifere se numea înainte „Valea Sihastrului”, apoi „Valea Sihaştrilor”, deoarece aici s-au nevoit numeroşi călugări iubitori de linişte, din cele mai vechi timpuri.
Unul din cei mai vestiţi sihaştri cunoscuţi ce s-a nevoit pe această vale a fost ieroschimonahul Ioan, cu metania din Mănăstirea Neamţ. În a doua jumătate a secolului XV se retrage la linişte într-o poiană, la trei kilometri mai sus de actuala Mănăstire Sihăstria, şi acolo se nevoieşte singur mulţi ani în dragoste de Dumnezeu. Spre bătrâneţe adună câţiva ucenici în jurul lui şi formează o mică sihăstrie pe această vale, numită „Sihăstria lui Ioan”. Nu se ştie cât a dăinuit această sihăstrie, însă în secolul al XVI-lea ea încă exista, căci numele cuviosului Ioan figurează în câteva hotarnice domneşti din această epocă. De la el, sau poate de la alt sihastru necunoscut, valea aceasta s-a numit „Valea Sihastrului”, iar locul unde s-a nevoit pentru dragostea lui Hristos se numeşte până astăzi în topografia ţinutului Neamţ „Poiana lui Ioan”.
Cea mai veche însemnare care vorbeşte de „Poiana lui Ioan” este o hotarnică din prima jumătate a secolului al XVI-lea, care stabilea terenul Mănăstirilor Neamţu şi Agapia Veche. Acest fapt ne încredinţează că viaţa pustnicească pe valea Sihăstriei este mult mai veche și că pustnicul Ioan a trăit în poiana aceasta care-i poartă numele, devenind o icoană vie a pustnicilor din valea Mănăstirii Sihăstria.
În ziua de 31 august 1993, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, însoţit de Preasfințitul Eftimie al Romanului şi de Preasfințitul Casian al Dunării de Jos, din dorinţa de a împlini un vis mai vechi al Ieroschimonahului Paisie Olaru, au sfințit locul pentru construirea bisericii și schitului Înălțarea Sfintei Cruci – Poiana lui Ioan. De față au mai fost atunci şi Arhimandriții Cleopa Ilie, Petroniu Tănase, Victorin Oanele și Ioanichie Bălan, Protosinghelul Calinic Popa și Ierodiaconul Timotei Aioanei.
Privind retrospectiv, Părintele Cleopa a evocat călătoria sfinţiei sale prin aceste locuri în urmă cu mai mulţi ani, împreună cu părintele său duhovnicesc, Ieroschimonahul Paisie Olaru, şi un mare număr de monahi din obştea Mănăstirii Sihăstria. Încă de pe atunci, înţeleptul duhovnic Paisie vorbea de construirea unui schit în acest loc, însemnându-l printr-o cruce de lemn înfiptă în pământ.