Cimitirul mănăstirii a fost stabilit în locul actual de către Părintele Cleopa în anii 1944-1945. El a hotărât mutarea aici a rămăşiţelor pământeşti ale călugărilor din cele trei cimitire existente până atunci.
La loc central în cimitir este mormântul Arhimandritului Cleopa Ilie. Aici vin zilnic numeroşi credincioşi, care aprind câte o lumânare, cerând ajutor şi binecuvântare. Lângă mormântul său se află cel al Ieroschimonahului Paisie Olaru, marele duhovnic. Puţin mai în faţă se află mormântul Arhimandritului Ioanichie Bălan, cunoscut misionar şi autor a numeroase lucrări de spiritualitate monastică.
Dar în cimitir se odihnesc şi alţi nevoitori de taină, ale căror osteneli numai Bunul Dumnezeu le ştie. Despre unii dintre aceştia citim în filele Patericului Românesc al Părintelui Ioanichie Bălan: Protosinghelul Ioanichie Moroi, primul egumen al Schitului Sihăstria după redeschiderea lui din 1909, mare nevoitor, binecuvântat de Dumnezeu cu multe şi mari daruri duhovniceşti; Ieroschimonahul Onufrie Frunză, un părinte al tăcerii, al lacrimilor şi al cugetărilor duhovniceşti; Monahul Marcu Dumitrescu, un părinte ce a pătimit, pentru convingerile lui religioase, 18 ani de închisoare şi s-a învrednicit de multe vederi şi mângâieri dumnezeieşti; fraţii Părintelui Cleopa, Gherasim şi Vasile. Apoi Monahul Paisie Nichitencu, un călugăr simplu, învrednicit de Dumnezeu cu darul rugăciunii celei de foc a inimii; Schimonahul Irineu Protcenco, un om al rugăciunii interioare, al păcii şi al tăcerii, mare iconar din Ucraina, care a atins apogeul creaţiei sale la Mănăstirea Sihăstria, împodobind cu icoane minunate paraclisul mănăstirii, şi mulţi alţi părinţi care ne îndeamnă să le urmăm credinţa şi viaţa.
Cine are urechile sufletului deschise desluşeşte în tăcerea cimitirului mesajul tainic al celor adormiţi, care ne spune: „Ceea ce am fost noi ieri, sunteţi voi azi, iar ce suntem noi azi, veţi fi voi mâine!”.